Munca, munculitza, work…. Oricum i-ai spune inseamna cam acelasi lucru pentru toti. Iti place munca incat te-ai putea uita zile in sir la ea fara sa o deranjezi. Atunci cand esti la munca te ghidezi dupa o singura regula interna, nescrisa, dar stiuta de toti angajatii: pauzele lungi si dese sunt cheia marilor succese.
Daca lucrezi la birou si ai un calculator in fata te-ai scos. Fie ca esti intr-un birou numai al tau sau intr-un open office tot iti poti crea acea relatie de intimitate dintre tine si monitor. Il intorci mereu in asa fel incat sa nu se poata uita seful piezis in el, iar daca are excese de zel si se ridica in forta venind direct la monitorul tau, cu gandul sa te surprinda facand cu totul altceva, tot mai ai o ultima solutie salvatoare. Ai tu timp sa dai un click sau sa tastezi o combinatie de doua taste care te vor scoate intotdeauna din incurcatura.
Asadar ati ramas doar tu si monitorul. In mod sigur primul lucru pe care il faci cand ajungi la serviciu este, nu sa deschizi aplicatia de baza in care ar trebui sa lucrezi. Sunt convins ca in momentul in care citesti asta ai deja mess-ul deschis si stii deja toate status-urile si avatarele prietenilor, ba chiar si a celor mai neimportante persoane din lista. Nu ai nici un mail necitit, cat despre youtube as putea sa bag mina in foc ca il stii pe de rost. Fie ai pe birou dosare pina in tavan sau zeci de rapoarte si termene limita de respectat (sigur nu ai chef de ele), fie nu ai nimic de facut si te plictisesti, solutie e una singura: stai pe net – vezi funny videos, rasfoiesti blog-uri sa vezi ce mai scriu unii si altii, si sa nu uit de lungile ore de tehnoredactare pe care le faci zi de zi (la o barfa cu prietenii pe mess). Si insisti, insisti cu ochii pe ceas cu cat timpul inainteaza spre sfarsitul programului si-ti spui in gand “hai noapte hai”. Si uite asa cu chiu cu vai se mai sfarseste o zi de munca, inchizi calculatorul in graba de teama sa nu stai nici un minutel in plus, iti saluti colegii in graba si pleci acasa cu gandul ca mai e si maine o zi de mers la munculitza si tre sa te gandesti cum o mai fentezi si pe asta.
Nacio.
miercuri, 13 mai 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Munculita e treaba mare (cu largi intelesuri morfosintactice)... De cele mai multe ori ajungem in situatia ingrata (pentru seful/i nostru/i) descrisa de tine mai-sus.
RăspundețiȘtergereInsa exista si putine cazuri in care oamenii se spetesc cu munca (cazul meu - ma spetesc.. luni SAU vineri intre 10 - 14, cand programul normal este intre 7-20, de luni PANA vineri), in rest... filme, mess si navi online (cu exceptia termenelor pentru lucrarile urgente).
Pai cum domnule sa stai de la 7 la 20 numai in stres? Astia nu sunt sanatosi la cap??
Adica sa imi petrec eu 13 ore pe zi muncind, si fara sa imi traiesc (sau macar sa atentez la a trai) viata intr-un fel placut?
Daca as munci 4 ore pe zi cred ca as trage si eu tare si oricum as face cel putin ce rezolv acum... da sefu parca simte o placere sadica sa ma vada cat mai mult. Am ajuns sa ne vedem mai mult decat se vede cu nevasta-sa... Sper sa nu o inlocuiesc in curand pe toate planurile :)) Nu de alta da ea castiga mai bine ca mine :P
Uite asa, dupa adanci cugetari, in lipsa de „libertate”, stam si ne distram in fata laptoCului (cum zic cateva cunostinte de ale mele) cum putem si noi... Vezi ca ai uitat mai sus sa precizezi si filmele alea educative :))
Numai bine...